“– Au dispărut bărbații buni. Nu-i mai găsesc nicăieri!”

Asta am auzit cel mai des de la femeile pe care le întâlnesc în cursurile ori consultanțele mele, în calitate de strateg intuitiv.

Și, evident, după:

- Unde-l găsesc pe ăla perfect pentru mine: atent, trezit, inteligent, cu simțul umorului, bun la pat, cratiță, copii, volan, bancă etc?

- Înăuntrul tău, femeie, am răspuns de fiecare dată, pocind ori încremenind mutrișoara care mă privea.

Avem pretenția că trăim într-un context de înaltă elevare spirituală care se bazează pe ”Împreună suntem Unul” și suntem practic din ce în ce mai singuri.

De bine ce ne-am ”înălțat” un pic, drăgăliță-Doamne, în priceperi metafizice, ezoterice ori holistice, ne lovește-n creștetul evoluției imperfecțiunea, superficialitatea ori adormirea celor dinafara noastră.

Pur și simplu e de nesuportat cum au decăzut cei din jurul nostru, pe măsură ce noi ne-am cățărat în copacul conștienței de sine cu sudoarea minții, julindu-ne pe alocuri emoțiile, spărgându-ne energiile și murdărindu-ne chakrele.

Femeia care se ține zdravăn de crengile elevării ei spirituale, mirosind a uleiuri esențiale și având permanent gustul bio-verde al stilului ei row vegan, vrea să găsească înafara ei ceea ce nu se află în ea - bărbatul ori relația perfectă.

Fără să înșir o serie de legi universale ori să fac trimitere la teoria câmpurilor morfice a lui Sheldrake, sau mai grav - la fizica cuantică, cu care mai toți navetiștii virtuali își masturbează orgoliul intelectual, spun că tot ceea ce percepi înafara ta este regizat, pus în scenă și jucat de TINE însăți.

Păi, cum ai putea să îl găsești pe el când tu nu te-ai aflat pe tine?! Ori, cum l-ai recunoaște bun pentru tine, potrivit, cum spui tu, când nici măcar nu ți-ai definit ”bunătatea” și nu te-ai găsit/acceptat ÎNCĂ suficientă, potrivită, bună pe tine însăți?!

Măi, fetelor, (apelativul mă ajută să ne încadrăm în timpul perfect al adolescenței noastre, undeva pe la 14 ani când acest tip de educație, ni se potrivea perfect în context), când îl vedem p-ăla că apare în viața noastră să scuipe semințe ori foc, să n-aibă timp, bani sau ani pentru noi împreună, să dea o fugă la mă-sa de 3-4 ori pe săptămână (că doar a locuit cu ea până la 38 de ani), vă rog io mumos, nu vă mai isterizați cu lacrimi de mamă de crocodil și nu vă mai heirupizați în salvatoarele care îl schimbă pe el.

Luați-vă, mai degrabă, timp și spațiu cu voi înșivă, căutați în voi ce l-a atras așa ”perfect” cum e și schimbați-vă voi propriile imperfecțiuni.

O fi din cauza lipsei tale de respect de sine?! A vreunui program inconștient de genul ”trag din greu, nu sunt suficientă, nu merit mai mult, mai bun, mai ușor”?! Ori a vreunei credințe false că ai să mori singură ca mătușa Tamara?! Sau rulezi automat modelul mamei tale pe care ai judecat-o aspru ”îl duc eu p-ăsta-n spate să nu mă râdă lumea, mă sacrific de dragul copiilor, bunurilor etc, ei și ce dacă nu e pun în pat, pot să trăiesc și fără asta, ei și ce dacă nu mă scoate, nu sunt singură-n casă, ei și ce dacă nu-mi ia flori, îmi cumpăr io verdeață de la piață”?!

Una peste alta, fetelor, bărbatul din fața ta, a mea, a fiecăreia din noi este atras/creat după chipul și asemănarea ta, a mea, a fiecăreia dintre noi.

Așadar:

- Îl vrei trezit (prezent, conștient, atent), TREZEȘTE-TE: fii atentă la tine, dă-ți atenție, fii conștientă și prezentă de corpul tău, de gândurile tale, de ceea ce simți, de ceea ce percepi, de ceea ce vezi, auzi, miroși cu intuiția;

- Îl vrei evoluat (interesat, preocupat), evaluează-te și EVOLUEAZĂ constant, adică implică-te în propria ta creștere, educație, schimbare – Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în el! și mai mult decât orice, ”Show, don”t tell! - Arată, nu DOAR spune!

- Îl vrei respectuos ori darnic, respectă-te și dăruiește-ți din plin.

Una peste alta, ideea e aceeași:

Cum îl vrei, așa să ÎȚI fii! Mai întâi ție!

Căci nu poți fi altora ceea ce nu-ți ești ție însăți!

Numesc principiul acesta ”Fântână arteziană”: după ce vei fi săpat suficient în tine prin cunoaștere de sine, vei fi dat de izvorul dătător de O Viață 9.

Însă înainte de a te dărui altora, meriți să te umpli pe tine, femeie, meriți să umpli fântâna adâncă de potențial care ești. După ce te vei fi umplut ochi de încredere, curaj, stimă de sine, merituozitate, dragoste și bucurie de sine, atunci, d-abia atunci, poți da pe dinafară.

Iată de ce procesul continuă și după ce bărbatul ți-a apărut în viață. Căci după ce l-ai atras, vei avea de dăruit lui (pentru că merită), ceea ce îți vei fi dăruit ție însăți (pentru că meriți): prezență, atenție, trezire, blândețe, comunicare, împărtășire, creștere, educație, schimbare, respect, dăruire, dragoste, bucurie, surprize, chiar și flori (el le preferă presărate pe pat).

Închei cu vorba înțeleaptă a bunicii mele: ”E bărbați, maică, gârlă, femei adevărate nu prea mai e!” care - by the way - îmi e repetată și de bărbații care-mi vin în calea strategiilor mele intutitive.

PS - Evident că rândurile acestea nu se adresează tuturor femeilor. Nuuuuuuuuu. Doar acelora care, într-un mod onest, transparent și autentic, recunosc că mai e ceva de lucrat înăuntrul lor, atâta vreme cât înafara lor apar (sau dispar ) bărbați sau relații cu ”probleme”

PPS - Dacă ești o astfel de femeie care nu-l mai vede pe ăla bun pentru ea, scrie-mi în privat. Împărtășim și aflăm împreună Calea spre noi înșine ca femei, înainte de a păși asumat pe Calea spre El - Bărbatul vieții tale.