Odată cu răsăritul Intuiției tale, pornești în călătoria de sfințire a vieții tale! Iată de ce, în calitate de strateg intuitiv, îți fac poftă de conexiunea cu sufletul tău, care-ți vorbește întotdeauna prin intuiția ta!

De ce crezi că facem tot ceea ce facem?! Simplu! Ca să fim iubiți! Și, paradoxal, tot făcând câte ceva ca să fim, nu ne simțim niciodată iubiți cu adevărat pentru cine suntem.

Mă tăvălesc adesea prin noroiul ordinarului cotidian, visând la nuferii extraordinarului din mine. Mă zbat, din când în când, să termin de făcut, ca să încep să fiu.

Creatorul o zămislise din coasta visului meu, căci ea, toată, era creată după chipul și asemănarea mea.

Asta am auzit cel mai des de la femeile pe care le întâlnesc în cursurile ori consultanțele mele, în calitate de strateg intuitiv.

Și, evident, după:

Sunt oameni pe care îi iubesc oricum, oricând și oriunde. Pur și simplu, în ei îmi aflu bucuria de a fi.

Oamenii aceștia sunt plini de culoare, de autentic, de zâmbete, de cicatrici, de încercări. Ei au picioarele trecutului murdare de noroi, căci au pășit ca și mine, prin mocirle de tot felul, presărate de suferințe, care le-au adus binecuvântarea de a fi cine sunt, aici și acum.

Tu ce nevoi ai azi? Ce simți că-ți trebuie? Ce n-ai? Ce crezi că nu poți face?

Dacă ai așteptat vreun semn care să îți confirme că ai nevoie de o schimbare, acesta ar putea fi (poate) cel mai bun din lume

Îmi amintesc de diminețile reci, în care singurătatea mă golea de pofte, zâmbete și răsărituri.

Mă trezeam fiindcă aveam nevoi și imperative. Eram victima care se învârtea în propria cursă programată de credințe limitative impuse de-afară. Încercam să încerc și mă blocam în același cerc.

Privind-o azi, mă simt împăcată! Dezinvoltura, curajul, asumarea, pofta de nou și joaca inocentă de-a pasiunea, arată toate că semințele plantate în ea, au rod bun.

Cu atât mai puțin valoarea. Integritatea mea nu poate fi feliată la suta de grame, doar ca să echilibreze talerul insuficienței, nemerituozității ori îndoielii cuiva.

Vezi tu, libertatea mi-am căpătat-o transformându-mi fricile în curaj și singurătatea în solitudine.

Am croșetat clipe nemărginite la mantia libertății mele. Câteodată, împleteam două pe față și două pe dos, dar mergeam înainte. Deșiram (de-cream) realități și croșetam (cream) de la capăt.

Tratând greul cu umor!

Și ție îți sună a grădiniță?! Buuun, pentru că tocmai ți-am împărtășit cea mai matură înțelepciune pe care am atins-o în toți anii mei de până acum.

Mă simt departe de calea mea, de misiunea sufletului meu. Mă doare prea tare să trăiesc la fel. Cum să îmi schimb viața? Ce pot face azi?

Ochii lor îți vor arăta povestea nespusă a vulnerabilității și inocenței lor, a tânjirilor și năzuințelor, a regretelor și fericirilor lor.

Am fost bolnavă, ca tot omu'. Am fost bolnavă în fel și chip. Am trăit boli ale corpului, ale minții și ale emoțiilor mele. Le-am numit în multe alte feluri: dezechilibre, dizarmonii, uitare, frică, furie, trădare, sărăcie, singurătate, durere, suferință, insuficiență.