Calea ta spre Împlinire are o singură busolă - Intuiția
Pentru călătoria vieții mele, mi s-au lăsat la dispoziție câteva unelte cu adevărat miraculoase. Însă, de departe, cea mai valoroasă dintre ele, este însăși busola care mă poartă încă, spre împlinirea și realizarea de sine.
Această busolă este INTUIȚIA mea! Ea curge dinăuntrul meu, permanent, și nu este altceva decât o confirmare a conexiunii cu sufletul meu. Iubesc să cred că INTUIȚIA este ascultarea de sufletul meu. Când îi dau voie să se manifeste, de fapt, îmi ascult exprimarea sufletului meu.
M-am lăsat ghidată de simțire întreaga mea viață! Am permis INTUIȚIEI să îmi arate Calea, urmând-o cu certitudinea că mă va duce departe.
Cred cu tărie că prin ea, însuși Sinele meu mă poartă spre măreție, printr-o ghidare plină de compasiune, adevăr, bucurie și dragoste. Însoțindu-mă de Intuiție atâția ani, mi-am dezvoltat o cunoaștere care nu provine din a știi, ci din a simți, din a intui.
Această cunoaștere interioară rămâne pentru mine farul care mă scoate la țărm din toate furtunile vieții mele, motivația de a-mi amplifica permanent capacitățile extrasenzoriale, dar mai ales îndrumătorul neclintit către dezvăluirea măreției și unicității mele ca om.
Dar hai, mai întâi, să-ți povestesc cum a fost la mine! Asemeni ție, am fost mult prea educată să gândesc! Și-atunci mi-am folosit mintea în luarea deciziilor mele. Am greșit mult! Am plătit scump!
Până într-un timp perfect, când - de la sine - am ales să simt care ar fi cea mai bună decizie pentru mine atunci. Îmi amintesc că, am închis ochii și am văzut cum cobor în sufletul meu, cum deschid o ușă masivă, sculptată, din lemn, și cum intru într-un spațiu interior de o frumusețe extraordinară.
Deși arăta ca un loc părăsit de mult timp, i-am simți potențialul și frumusețea și m-am apucat de treabă. Am șters praful uitării, am strâns mizeria ignoranței, am dat jos pânzele de păianjen ale neîncrederii și am început să decorez spațiul după pofta inimii mele.
Mi-am creat o fereastră imensă, prin care puteam vedea și mare și minți și vară și toamnă și păsări și culori și muzică. Lângă fereastră mi-am așezat un fotoliu imens, confortabil, cărămiziu, iar în stânga lui o veioză înaltă, conectată la lumina soarelui.
În apropriere, am conturat o canapea maronie, îmbrăcată în catifea, pentru invitații mei speciali. Am presărat ici colo, uleiuri esențiale și lumânări, care să-mi amintească de pofta de creație constant.
De jur împrejur, am creat rafturi ca într-o bibliotecă. Pe rafturi am așezat după modelul cărților, amintiri: întâmplări și oameni. Am numit-o SUFLETECA mea!
Aici cobor adesea, pentru a mă înălța! Aici, sufletul meu îmi servește prin Intuiție, comunicări, descărcări și revelații! Aici, mi-am îmbrățișat pentru prima dată și pentru totdeauna, într-un mod conștient și profund INTUIȚIA!
Iată de ce azi, te invit prin intermediul acestor cuvinte, într-o călătorie interioară, care are capacitatea de a-ți schimba percepția asupra modului în care intuiția îți poate servi drept cheie pentru lacătele uitării, pe care le-ai atașat la poarta măreției tale.
Ce, cât și cum dorești să culegi din ce-am plămădit eu, este alegerea ta! Eu îți sunt doar dejunul suedez care îți stă la dispoziție, astfel încât tu să te servești cu ceea ce poftești!
Amintește-ți: Cea mai mare putere vine din interior!
Pierduți înafara noastră, orbecăim în întunericul necunoașterii de sine, făcând eforturi supraomenești să ascultăm de alții, să-i mulțumim, să ne plecăm umili. Vine un timp perfect, însă, în care prea multa durere ori suferință ori pierdere, ne împinge prin frică spre a deveni curajoși. Iar atunci, pornim înăuntrul nostru, unde ne așteaptă tăcută de-o viață, ea - Intuiția!
O privim în ochi pe măsură ce ne privim în suflet și îi descoperim șoapta nearticulată la început, asemeni unui cântec de leagăn fără cuvinte. Ulterior, șoapta devine din ce în ce mai articulată, și descoperim că ne mângâie dinăuntru cu încredere, blândețe și iubire de Sine.
O descoperim în timp ca fiind acel dar divin care coboară din înălțimea sufletelor noastre, păstrându-și valoarea celui mai mare adevăr al nostru. Intuiția nu are de-a face cu rațiune sau cu logică și, totuși, este steaua călăuzitoare ale celor mai întunecate nopți ale sufletelor noastre.
Când începem să ne ascultăm intuiția, pornim pe o cale care este în mod unic a noastră, o cale creată nu de normele sociale ori de așteptările din afara noastră, ci de înțelepciunea Sinelui nostru interior.
Când vreau să descriu Intuiția, îmi vine-n suflet o invitație de-a lui Rumi: „Lasă-te purtat în tăcere de atracția surprinzătoare a ceea ce iubești cu adevărat. Nu te vei rătăci!”.
Deși e mascată adesea ca o „atracție neobișnuită”, Intuiția este busola care ne îndrumă către realizarea și împlinirea adevăratelor noastre pasiuni și dorințe profunde.
Intuiția ne încurajează să ne urmăm inima, ghidându-ne către măreția care izvorăște din pășirea pe calea a ceea ce iubim cu adevărat.
Amintește-ți: Să te descoperi este o artă!
Fără să te cunoști, nu poți cunoaște lumea! Fără să te descoperi, toate comorile vieții se vor ascunde de tine! Iată de ce înțelepții umanității s-au adâncit în cunoaștere de sine, pentru a cunoaște lumea!
Ca să te cunoști, trebuie mai întâi să te descoperi, iar tărâmul cercetării de sine poartă un singur nume: Intuiția! Atunci când îi vei permite, ea va dezvălui strat cu strat vechiul tu - cel care credeai că ești și va scoate la suprafață pe cel care ești cu adevărat.
Toată această muncă de descoperire poate fi asemănată cu săpăturile arheologice, în care fiecare strat descoperit îți dezvăluie o nouă fațetă a ființei tale. Prin introspecție (atenție și observare de sine), dar mai ales prin îndrumarea subtilă a intuiției tale, vei porni într-o aventură de auto-descoperire, presărată de nenumărate revelații, care te vor apropia din ce în ce mai mult de sinele tău autentic.
Ia-ți timp și contemplă această frază: ”Intuiția mea îmi poate arăta calitățile neexplorate ale sufletului meu”. Dă-ți voie să simți orice fior, să auzi dinăuntru orice șoaptă, căci atunci când te conectezi profund cu ea, vezi nu doar cine ești, dar mai ales cine poți deveni.
Această perspectivă nouă îți alimentează motivația și te ancorează într-un proces de creștere continuă, susținându-te să realizezi că potențialul măreției zace latent în tine.
Amintește-ți: Inima-ți vorbește în șoaptă!
Intuiția este șoapta inimii tale, a sufletului tău! Nimeni, niciodată nu îți va servi vreun adevăr mai mare decât cel al inimii tale! E nevoie doar de încredere pentru a-i asculta chemarea.
Încrederea este poziționarea profundă în nucleul credinței: ÎN CREDERE - să fii în credință de Sine, să crezi în tine, în sufletul tău, în conversația dintre tine și el, în vocea cu care-ți vorbește - INTUIȚIA.
Nu îți poți accesa acest dar nativ, fără a crede mai întâi în tine și mai apoi în ea! Cu toate acestea, să ai încredere în intuiția ta este asemănător cu a te încrede în înțelepciunea cu care Dumnezeu însuși, țese nemărginite sincronizări cu lumea întreagă.
Să ai încredere în vocea interioară înseamnă să lași deschisă calea dintre tine și Sinele tău, să faci ascultare de tine/de sine/ de inima ta/ de sufletul tău.
Pentru a-ți auzi inima, e nevoie de o intenție, de o alegere, dacă vrei! Pentru a o asculta, însă, e nevoie de multă practică.
De ce spun acest lucru?! Pentru că la început vei fi confuz, nu vei știi să faci diferența între vocea inimii tale și cea a minții care te minte. Însă, cu timpul, prin practică și cercetare proprie, îți vei descoperi adevărul!
Diferența dintre cele două voci este una extrem de fină: mintea impune, te ceartă asemeni unei autorități exterioare, pe când intuiția e îndelung răbdătoare, apărând în momente cheie, șoptindu-ți repetat și smerit, cu blândețe și iertare, asemeni unui prieten smerit care nu îți impune nimic.
Pentru mine, semnalul vocii inimii mele, sunt și azi stările de confort și ușurare, care-mi țâșnesc ca o căldură dinăuntru, făcându-mi adesea pielea găină. Acestea sunt semnele percepute de mine când mă conectez la intuiția mea!
Amintește-ți: Intuiția este un izvor de inspirație și motivație!
Cu cât am petrecut mai mult timp în SUFLETECA mea, cu atât Intuiția mea s-a dezvoltat mai tare! M-am lăsat purtată într-o lume invizibilă, care deține secretul a tot ce e vizibil, manifestat și concret în viața mea de zi cu zi.
După fiecare coborâre în mine, m-am urcat în această realitate cu mai multă inspirație, lucru care mi-a servit motivația de a-mi dezvolta și mai mult capacitățile intuitive. A devenit, dacă vrei, jocul meu preferat. Și copilului din mine îi place maxim să se joace, să creeze autentic, având certitudinea că tot ce-i vine din simțire, prin intuiție, îi vine de la sufletul meu.
Dacă la început, practica activării intuiției mele părea asemeni sfredelirii în piatră, pentru a da de apa vie, pe parcurs, procesul s-a transformat treptat într-un atingere miraculoasă, care amplifică permanent transformarea unui râu într-o cascadă.
Azi, intuiția mea este asemeni Niagarei! Nu numai că pot auzi înăuntrul meu, dar prin șlefuirea acestor capacități, reușesc cu ușurință să aud sufletele altora. Devin un fel de interpret ori traducător al mesajelor sufletelor celorlalți.
Sunt uimită de ceea ce poate crea această baghetă magică a Sufletului - INTUIȚIA! Și nu am de gând să mă opresc aici! Intuiția rămâne nu doar scânteia care mi-a aprins focul motivației înăuntrul meu, ci însăși focul care arde pasional și constant însăși viața mea.
Din ea îmi iau energia necesară pentru a-mi urma visurile și pentru a-mi atinge împlinirea. Intuiția mea rămâne kerosenul cu care aleg să zbor cu ușurință către înalt, după ce mă voi fi târât suficient, alimentată de motorina eforturilor eșuate ale limitărilor minții.
Azi, îmi este foarte clar că mintea este o memorie externă a ceea a fost posibil până la mine, pe când intuiția, este una internă a extraordinarului care devine posibil prin mine!
Imaginează-ți o lume în care intuiția este așezată la rang de Sfătuitor al Împlinirii Destinului tău! Imaginează-ți că, în care fiecare acțiune și decizie ești ghidat de această cunoaștere interioară a ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Într-o astfel de lume, singura normă ar fi măreția, deoarece toți ar lucra în conformitate cu potențialul lor unic, conduși de un sentiment neclintit al scopului și al motivației.
Mi-o și imaginez pe ea, șoptindu-mi adesea, în diferite contexte, îndemnuri și susțineri pe care le merit din plin. Îți împărtășesc câteva modele și te invit să adaugi și tu:
”Amintește-ți: Ești mai puternică decât îndoielile tale și mai curajoasă decât fricile tale! Calea ta e unică! Eșecul este o parte din succes! Greșeala e o parte din mutația care aduce reușita! Nu-i nimic de iertat, nu-i nimeni vinovat! Trăiește experiența aceasta din plin: ai multe de învățat de aici! Spune-ți adevărul, chiar dacă deranjează! Pacea interioară și împlinirea vin din cum (te) simți!”
Într-o lume care încearcă adesea să definească măreția prin standarde externe, intuiția noastră este cea care ne atrage atenția să descoperim măreția din interior. Parafrazându-l pe Albert Einstein, care spunea că ”Intuiția este un dar sacru, pe când rațiunea este un slujitor credincios. Am creat o societate care îl onorează pe servitor și a uitat sacrul”, adaug că intuiția menține ființa liberă și suverană, într-o poziție de creator de realitate, pe când rațiunea menține lumea în închisori cu zăbrele de frică, limitându-i pe oameni în rolul de simplii cerșetori.
Coboară în tine și întreabă-te de ce îți apar rândurile acestea în fața ochilor tăi. De ce sufletul tău a țesut toate aceste sincronicități, ca s-o citești pe Escu? Apoi, ascultă!
Poate că te afli la o răscruce a vieții, poate e timpul perfect să alegi O direcție 9, O relație 9, O afacere 9, O viață 9…
Atunci, să fii conștient, să simți înainte de a știi, că-i vremea să-ți asculți sufletul prin șoaptele blânde ale intuiției tale.
Ai încredere că vei fi purtat către măreția care se află în inima ta. Dă-ți voie să te descoperi.
Începe cu ascultarea interioară.
Îmbrățișează-ți calea unică.
Urmează-ți inima!
Ține suflet: măreția a ceea ce ești nu este o destinație, ci o călătorie. Nu este o realizare externă, ci una interioară. Nu este ceva ce trebuie căutat în afara ta, ci ceva ce trebuie descoperit în interiorul tău.
Valorifică-ți puterea intuiției tale, onorează-te pe deplin și vei descoperi măreția care a fost dintotdeauna acolo - înăuntrul tău, așteptând să răsară astfel încât tu să îți realizezi întregul potențial și să strălucești într-atât, încât, odată cu asfințitul tău, să zâmbești și să-ți auzi sufletul:
”Împreună am sfințit tot în existența aceasta! Să ne continuăm călătoria!”