Nu-mi negociez libertatea cu nimeni.
Cu atât mai puțin valoarea. Integritatea mea nu poate fi feliată la suta de grame, doar ca să echilibreze talerul insuficienței, nemerituozității ori îndoielii cuiva.
Vezi tu, libertatea mi-am căpătat-o transformându-mi fricile în curaj și singurătatea în solitudine.
Am croșetat clipe nemărginite la mantia libertății mele. Câteodată, împleteam două pe față și două pe dos, dar mergeam înainte. Deșiram (de-cream) realități și croșetam (cream) de la capăt.
Am învățat doar din propriile "greșeli". M-am împrietenit într-atât cu greșelile mele înțelepte, încât le-am ridicat la rangul de "mutații". Căci ele mi-au susținut permanent schimbarea etajului la care îmi locuia conștiența.
Ca și tine, am locuit la parterul supraviețuirii. Pe fereastră vedeam doar alergătura încolo și-ncoace a celor ce trăiau din frică, fără sens.
Mai apoi, a trebuit să mă mut mai sus pentru că mi-era dor de cerul din mine. De-aici, puteam lesne să îmi țin atenția pe zbor și pe înalt. Tot ce văzusem jos, era atât de departe!
Valoarea personală e moneda cu care fac tranzacții la bursa materialității, pe care o trăiesc cu atâta poftă. Mă servesc în multe contexte cu întrebarea "Ce merit acum?" Și-atunci fac alegeri direct proporționale cu propria mea valoare.
Sunt într-atât de valoroasă încât n-am cum să mă îndoiesc vreodată că merit tot ce e mai bun de la Viață; atât de valoroasă încât să nu mă plec la gelozii inutile, competiții superficiale sau în fața oricărei limitări provenită din ignoranță.
Sunt într-atât de valoroasă încât nu țin cu dinții de nimeni și de nimic, încât nu strâng în pumni omul, lucrul sau Viața.
Eu sunt într-atât de liberă și valoroasă, încât mă păstrez larg deschisă și permit lucrurilor, experiențelor și oamenilor să curgă prin mine.
Cât despre Integritate, ce să-ți spun?! Ea reprezintă iubirea de mine. Sunt integră pe măsură ce mă accept exact așa cum sunt, iubindu-mi prezentul continuu, investindu-mă în nemărginita schimbare, acceptându-mă iar și iubindu-mă din nou și din nou, mereu.
Cum aș putea să mă feliez de dragul tău? Cum aș voi să pot să-ți fiu/fac pe plac ție, nemaifiind eu însămi, neonorându-mă pe mine, netrăind Adevărul lui cine sunt eu?
Cum aș putea să-mi limitez libertatea pentru a trăi zăbrelele de îndoială și negare a închisorii fricilor tale?
Ce mi-ar justifica ignorarea valorii de sine, tânjind să te mulțumesc, să îți fac pe plac, doar ca să îmi fii?! Ce te face să crezi că năzuințele mele sunt egale cu tânjirile altora?
Iubesc să fiu și să curg liberă într-un cadru natural conturat de valoare și unicitate, sub lumina caldă și hrănitoare a integrității mele.
Să mă ierți azi că nu mă fac mică pentru a mă potrivi lumii vechi. Să mă ierți că nu-mi pun adesea tocuri și măști ca să joc vreun rol în regia uitării de sine. Să mă ierți că nu simulez orgasme sociale, sexuale, emoționale sau mentale, ca altul să se mintă că e mare și tare.
Rămân în permanentele mele năzuințe și mutații, dedicându-mă mie, trăirii autentice cu de toate, Adevărului meu, libertății, valorii și integrității mele.
Vezi, tu, dacă nu aș merge mai departe pe Calea mea, există riscul să uităm amândoi cine suntem. Și-apoi cine ne va mai trezi din somnul uitării?!
Mă vei judeca la început, mă vei percepe egoistă și arogantă, mă vei "murdări" cu gânduri, vorbe și fapte, te vei lupta chiar și cu amintirea mea.
Însă odată - într-un timp perfect - ceva uimitor ți se va întâmpla și te va schimba într-atât, încât îți vei aminti că am trecut prin viața ta ca un declanșator al transformării noastre - separați și împreună.
Îți vei aminti că îți voi fi fost, poate, un indicator în intersecția vieții tale, gen "Meriți la dreapta", apărut ca dar de la Viață, ca să îți fac poftă de tine însuți, de propria libertate, valoare și integritate.
Și-atunci, vei deveni tu însuți indicator în intersecția altcuiva, spunând:
"Nu-mi negociez libertatea cu nimeni.
Cu atât mai puțin valoarea. Integritatea mea nu poate fi feliată la suta de grame ca să echilibreze talerul insuficienței, nemerituozității ori îndoielii cuiva."