Merit să traiesc ușor
Merit să traiesc ușor,
Tratând greul cu umor!
Și ție îți sună a grădiniță?! Buuun, pentru că tocmai ți-am împărtășit cea mai matură înțelepciune pe care am atins-o în toți anii mei de până acum.
Și, tocmai pentru că pare infantilă, înăuntrul meu se activează o bucurie imensă, o muzică ritmată a inimii mele, la auzul căreia până și copilul interior se zbenguie în fel și chip, celebrând viața 9.
După ce-am trecut prin foc și pară, prin dificultăți de tot felul, prin corsete sociale, limitări educaționale, am ales în urmă cu câțiva ani să exersez abandonul în încrederea în Viață.
Cum adică abandonul?!
Ei bine, m-am abandonat relaxată, fără atașamente sau așteptări, în fața provocărilor, greutăților, dificultăților și complexităților vieții.
Cum apărea un om sau o situație oglindindu-mi dificultatea, greul, sacrificiul, efortul, mă "împotriveam" obișnuinței de a-mi încorda mintea, mușchii și inima în virtutea vreunei lupte sau fugi.
Paradoxal, prin această împotrivire în fața vechiului, mă relaxam abandonată noului mod de a vedea viața.
Păi, măi surori și frați, dacă n-a mers cu greul, de ce să nu testez ușorul?! Dacă n-a mers cu complicatul, de ce să nu simplific?! Dacă n-a mers cu încorsetarea (limitarea), de ce să nu degust lejeritatea?!
Hai să-ți spun cum a fost la mine!
Toate gândurile, amintirile, emoțiile, asocierile și percepțiile mele (enumerare preluată după învățăturile lui Nisargadatta Maharaj) erau fondate prin condiționări ori programări ale câmpului colectiv al lumii în care am venit.
Lumea asta în care am deschis ochii, mi-a arătat scenariul, regia și filmul "Viața e grea, totul e dificil, descurcă-te și zbate-te cum poți".
Ca atare, m-am dat (și eu, asemeni tuturor) cu sania Ignoranței, pe același derdeluș al uitării de sine. Mi-am decorat iarna simțurilor cu tot felul de programe: "Trage din greu, Nimic nu e ușor, Mulțumește-i pe ceilalți, Nimic fără efort, Mă faci de rușine, Ăla lu cutarică cum poate, Capul plecat, sabia nu-l taie" etc.
Mai apoi, mi-am instalat în întunericul minții lumini intermitente a la Pavlov, care-mi spuneau mereu "Nu ești suficient".
Astfel, percepțiile mele captau realitatea prin niște ochi "spiralați" destrogir, sub efectul manipulării șarpelui din Cartea Junglei.
Daaaaa, vezi imaginea?! Buuuun, încă o dată!
Râzi împreună cu mine de noi! În hohote!!
Îți amintești cum umblam "teleghidați" prin jungla școlii, fabricii(firmei) sau relațiilor, îndeplinind iar și iar "comenzile" manipulatoare ale șerpilor Boa?!
Cât de frumos răspundeam la comenzi, la sarcini și la teme!
Cât de educați ne așezam în serie pentru a fi mângâiați pe creștet, drept răsplată pentru ascultare!
Cât de cuminți ne primeam pedepsele, afundându-ne în și mai mult sacrificiu, efort, mulțumire a celorlalți!
Si cu tot exercițiul meu de abandonare, mi se mai întâmplă și azi să salivez pe ici pe colo, atunci când se aprinde lumina vreunui troc, adus în scenă de experți Boa: succes la schimb, timp la schimb, iubire la schimb.
Ție?!
Cu toate acestea, la un moment dat, o răzvrătire interioară mi-a urlat: "Ușor e corect pentru mine!"
Și după ce m-am holbat îndeajuns la conceptul acesta, am început să rationalizez "ușurința".
Mă simțeam de parcă era un cuvânt în sanscrită, de care nu auzisem până atunci. Mintea mea a început să descâlcească definiții, utilizare și alte îndrumare. Într-un final, mi-am făcut o idee.
Mai apoi, ca să fie ușor (și mai mult), am spus "Nu" adesea multor situații și oameni. Făceam o selecție care mă binedispunea teribil: pusesem un filtru de trecere în spațiul meu personal, de genul "E ușor pentru mine? Mă servește? Vine de la Sine? Ușurință?! Bucurie?! Grație?! Cheked, cheked, checked... Poftiți, vă rog!
La început n-a fost ușor să îmi fie ușor! Nici lejer, să îmi fie lejer! Nici simplu, să îmi fie simplu! Însă, am exersat! Doamne, cât am exersat! Și cât s-a meritat!!
Au plecat oameni, "oportunități", proiecte, relații vechi. Duse au fost!
Au venit oameni, oportunități, proiecte și relații noi. Și au rămas în ușurință cu mine!
Am învățat (și încă învăț) că a mă abandona cu încredere în viață, lăsând să curgă de la Sine (Suflet) totul, eliberându-mă permanent de greutăți, pesimism, îndoială, efort, forțare, simulare, sacrificiu, troc, îmi aduce împlinire.
Privind parcursul acesta, râd în hohote de greșelile care mi-au servit mutații și sunt pe deplin satisfăcută de ușurința, bucuria și grația de care mă bucur necontenit azi, trăindu-mă cât mai mult înafara condiționărilor ori manipulărilor junglei.
Încă, mă trezesc dimineața repetându-mi mantra preferată:
Merit să traiesc ușor,
Tratând greul cu umor!